Aggie sbagliat’, ‘u saccje. Scusat’, cerco ‘i parlà comm’ a vvuje ma nun ce riesc’. Voi sapete o non sapete comm’ è facile sbaglià quando ce stann’ ammiez’ ‘i femmen’? Non lo sapete. Ah, lo sapete? E pur’ je ‘u sapev’…

Stavo nel vicolo mio, era un giovedì sera che mi ricordo bene. La piazza ‘a ser’ è chjen’ ‘i sturient’, tutti brav’ uagliun’, e molti vengono da me a comprare il fumo. Pur’ se stann’ ‘mbriac’, e se porten’ ‘a birra appriess’ o la bottiglia di vino brutto, pur’ se tenen’ mman’ ‘a frittur’ chiena d’olio, so’ sempre puliti. Pur’ cu chilli barbun’ che ce strappass’ a muorz’, cu chilli piercing pe’ tutt’ part’, so’ sempre puliti. Ma soprattutto me porten’ ‘i sord’, sempre, e so’ seri. Vengono ‘a tutt’ part’, ce stann’ pure gli stranieri, ‘nu sacc’ ‘i spagnol’ e io la Spagna ‘a schif pecché a pallon’ vencen’ sempre llor’. Meglio dei tedeschi, dite voi. Non lo so, i tedeschi so’ cchiù sistimat’ e fann’ men’ casin’. Un giovedì sera viene questa e mi chiede cinque euro ‘i fumm’. Je teng’ ‘a cap’ acalat’ ‘ngopp’ ‘u cellulare, e senza alzare la testa dico ‘a ne’? tu vaje ‘o vien’? che te crir’ che staje accattann’ ll’ov’? E chest’ rice Io c’ho solo cinque euro. Io, semp’ a cap’ acalat’, dico E arò t’appresient’ cu cinc’ euro? Nun me fa perder’ tiemp’. E chest’ è ‘nsist e dice dai dai daiiiii comm’ a ‘na criatur’. Alzo la capa. Uà. E comm’ er’ bbon’. Magra, bionda, cu’ ‘nu vestitin’ nir’ che tenev’ tutt’ ‘a schiena for’, le labbra grosse e dduje uocchje… Io dissi parlann’ bbuon’ Va bene, però vieni sempre ccà, e pigliai ‘na stecc’ i fumm’ ‘a riece e nun ‘a spezzaje manc’, nun putev’ fa mica ‘a figur’ del pezzente. Lei rerev’ e chilli rient’… Er’ bbon’, era bellissima. Quando se ne jett’ me guardaje ‘a schien’, ch’ bellezz’, e ‘nu chiattill’ ‘i merd’ insistev’ a dire due da dieci due da dieci, oooooooooohhhhhhh, e te steje zitt’, ‘o stru’!

Io tengo più di quarant’anni, lei tiene più di vent’anni. Venett’ ‘ra me quasi tutti ‘i juorn’, col sole i suoi capelli erano ancora più biondi, e ll’uocchje ancor’ più chiari. Era sempre bellissima, troppo bellissima. Era giugno, ‘nu juorn’ le ricett’ jamm’ ‘o mar’, lei rispose di sì. E la portai a mare, sugli scogli, cu’ ‘u motorin’, e quann’ chell’ me stregnett’ ‘mpiett’ mi sentii così… comm’ poss’ ricer’? comm’ quann’ si’ criatur’ e ‘ua nonn’ te regal’ ‘u pallon’ e nun te regal’ ‘u supersantos o ‘u supertela, ma ‘u pallon’ ‘i cuoje. ‘Ngopp’ ‘i scogli s’arapett’, e mi disse chi era, che facev’. Studiav’ ‘a Napoli, e l’avevo capito, studiava lingue all’Oriental’, e tenev’ ‘i sold’, pure questo l’avevo capito. Appicciaje ‘na cann’ e le chierett’ allora pecché sei venuta a mar’ cu’ un’ comm’ ‘a mmé? e chell’ me ricett’ papel’ papel’ perché sei quello che sei, ma sei anche bello. Je ‘u sacc’ ca so’ bell’, teng’ ‘nu fisic’ esaggerat’ e nun agg’ fatt’ ‘a palestr’, ‘na mascell’ ca manc’ Giorg’ Cluni, ‘nu capill’ luong’ e dduje uocchjie roce ca manc’ gionni dipp, però chell’ ricett’ primm’ perché sei quello che sei. E ch’ so’? Sei un camorrista. Camorrista? A mmé? ‘A ne’ che staje ricenn’? Je me chiamm’ Alfonso Saggese, e bast’, e nun te permetter’ cchiù ‘i me chiammà cammurrist’ ca volen’ ‘i schiaff’! E chell’? Chell’ se mettett’ ‘a rirer’, ‘nfaccia a mmé, ca quann’ ‘u ffà muglierem’ ‘a ‘ngas cu ‘a faccje ‘ncap ‘u mur’, e m’a chiav’, stregnenn’ ‘i capill’ nir’, e leccann’ ‘i lacrem’ amar’, tant’ po’ chella zoccol’ ven’ ‘u stess’… A chest’ nun ce facett’ nient’ però, rerett’ pure io, e le ricett’ Sei bellissima, e lei rerett’ chian’ e me rett’ ‘nu bacio.

Mo’ chistu bacio fu ‘na traggedia. ‘U bacio ‘u verett’ chillu muschill’ i Giggin’ ‘o spurtellar’ ca c’o ricett’ a chill’atu muschill’ ‘i Vicienz’ ‘u scurfaniell’ e da muschillo a muschillo ‘u venett’ a sapé muglierem’. Eh. Vuje nun ‘a sapit’ a muglierem’. Muglierem’ è Linuccia ‘a Sberress’ nipote di Carletto ‘u Putent’, ‘nu piezz’ ruoss’. Mia moglie se fa vatter’ senza ricer’ nient’, ce piacen’ ‘i mazzat’. Ma chistu bacio… ‘Stu tradiment’… Che poi che tradimento è se nun chiav’? Lo dicetti a Linuccia che non era successo niente, lo dicetti e quella urlava e je allor’ allungaje ‘i mman’ pe ‘a vatter’, comm’ faccio semp’ quann’ allucca, e invece stavot’ fernett’ malament’. Mi sentett’ piglià le braccia da dietro, erano Carminiello e Totonno, i figlje mije, manc’ vint’ann’ ‘a cap’. E vuje ch’ cazz’ vulit’, alluccaje, e l’avess’ vulut’ ‘ndufà ‘i mazzat’. Wé, i figli miei, carne mia, me mettetter’ ‘nu limon’ mmocc’ pe’ me fa’ sta zitt’ e mi portarono nella stanza ‘a liett’, e loro’ i figli miei, proprio loro, m’abbuffain’ ‘i mazzat’. Ora i figli miei sono come me, so’ fort’, ma fann’ palestr’ ammiez’ ‘i chiattill’, tenen’ ‘a smart, ‘i capill’ arrezzat’ comm’ Hammsikke, ‘u rilogg’, ‘u smartfonn’, se senten’ l’ippopp’, insomm’ so’ sbruffunciell’ comm’ a tutt’ quant’, ch’ mo’ me paren’ tutt’ ugual’, non hanno fantasia ‘sti uagliun’.

La bionda invece? ‘A biond’ s’a pigliaje Carminiello, che è fort’ ma brutt’, ten’ l’uocchje stuort’ perciò è brutto, e poi è cattiv’. La prese all’università. Se presentaje spavald’ int’ ‘a class’, la chiamò a alta voce, ‘u prufessor’ se ‘ngazzaje, Statt’ zitt’ ca te spar’ mmocc’ rispunnett’ ‘u figl’ mije, e chill’ bbuon’ facett’ ca se stett’ zitt’. La bionda ascett’, Carminiello la prese sotto il braccio e la portò al bagno, chill’ re ll’uommen’. ‘I sturient’, cchiù gruoss’ ‘i Carminiello, subbet’ se ne fujetten’. Un’ ricett’ Oh ma che è? Gomorra? Statt’ zitt’ ca te tagl’ ‘a capa, ‘u rispunnett’ Carminiello, sedici anni e ‘na cazzimm’ can un avit’ idea. Che cazzo vuoi da me? Ricett’ ‘a biond’. Carminiello a lei nun ricett’ statt’ zitt’, ma ‘a chiavaje ‘nu schiaffon’ accussì fort’ ca le facett’ ascì ‘u sang’ r’u nas’. ‘A biond’ allor’… m’ ‘o ricett’ Carminiello, rerenn’, ‘u juorn’ aropp’. ‘A biond’ ‘u mettett’ ‘a lengua mmocc’, poi scennett’ nderr’ comm’ ‘a nu can’ e facett’ ‘u rriest’.

Tutt’ appost’ mi chiedete. Tutt’ appost’ ‘u cazz’.

Carminiello accuminciaje a ascì cu’ ‘a biond’, pe’ ‘nu mes’, poi ‘a biond’ se sfastriaje, comme se ‘na femmen’ se putess’ sfastrià ‘i n’omm’… Ma chella cess’ over’ facev’, se sfastriaje e se mettett’ cu ‘nu chiattill’ r’a stessa palestr ‘i Carminiello, ma cchiù ruoss’, e quann’ Carminiello ‘u jett’ a vatter’ turnaje curnut’ e mazziat’, e muglierem’ me sputaje ‘nfaccia pecché a chella femmen’ l’avev’ purtat’ je, e Totonno ‘u figl’ ruoss’ jastemmav’ comm’ ‘u pazz’, e je rerev’, e tutt’ ‘i tre e vuleven’ accirer’ ma nisciun’ me facett’ nient’, stavot’. Totonn’ scennett’ tutt’ ngazzus’ che parev’ ca vulev’ fa ‘na stragge, at’ ca Gomorra. Totonn’ jett’ pe’ fa mal’ e turnaje pur’ ‘iss tutt’ ‘ndufat’. Uà, e ch’ stev succerenn’. ‘Nu chiattill’ palestrat’ ‘i Posillipo avev’ fatt’ nuov’ nuov’ i pronipoti ‘i Carletto ‘u potent’, at’ ch’ figur’ ‘i mmerd’. Muglierem’ ‘u vvulev’ a me, e je rerev’. Me lanciaje ‘a pistol’ alluccann’ Mo’ l’adda accirer’ a chella zoccol’ e a chillu chiattill’, e je rispunnett’ Accirer’? E arò te crir’ ‘i sta? A Gomorr’? Accirel’ ‘omm ‘i merd’, sinò t’accir’ je a te! E intant’ ‘i figl’ mije chiagneven’, e je rerev’ ancor’. Poi pigliaje ‘a pistol’, m’er’ rutt’ ‘u cazz’. ‘A puntaje a muglierem’, a ‘i figl’ mije, a chella famigl’ ‘i mmerd’ c ape mmez’ ‘i nu bacio, ca manc’ avev’ chiavat’, m’aveven’ fatt’ ascì ‘u sang’ pe’ tutt’ part’. Je mo’ v’avessa accirer’, je a vuje. Ricett’. At’ ch’ Gomorra. Chille tremmavan’, tutt’ ‘i ttré, proprje llor’, ‘a nipot’ e i pronipot’ i Carletto ‘u potent’. E cheré, mo’ ve cacat’ sott’? E vuje fussev’ cammurrist’? Me facit’ schif’. Vuttaje ‘a pistol’ nderr’, arapiett’ a port’ e me ne jett’.

Appen’ asciett’ me sentiett’ ‘na cos’ ‘a schien, ma ‘na cos’, uà, e ch’ dulor’. M’aggiraje, er’ Carminiello, l’uocchije stuort’ chiagneven’. Je riciett’, comm’ putev’, ca me sentev’ ‘i venì men’. E tu fuss’ cammurrist’, e chill’ allor’ sparaje ancor’ e ancor’ e ancor’.